de-ale lui Coconel

Ce este gripa?
Gripa este o infectie acuta virala cu afectare generala importanta, cu febra, cefalee, curbatura (dureri musculare), stare de prostratie, disfagie (dureri la înghitire), coriza (iritarea mucoasei nazale) si tuse chinuitoare persistenta. O afectiune mult mai serioasa decât simpla raceala, în cazul gripei trebuie sa ne adresam medicului de la primele simptome ale bolii.
Gripa îsi amelioreaza simptomele cu paracetamol. În cursul infectiilor cu virus gripal la copil, administrarea de acid acetil salicilic (aspirina) trebuie facuta sub supraveghere medicala, întrucât exista riscul aparitiei sindromului Reye (o boala grava, foarte rara, care se manifesta prin modificari de coagulare ce nu pot fi stapânite).
Întotdeauna este mai bine sa evitam decât sa tratam. +i când vine vorba de gripa, functioneaza aceleasi metode de prevenire ca în cazul racelii.

Cum tratezi gripa
Realitate
Vaccinul împotriva gripei este eficient mai ales în cazul vârstelor extreme si în special la persoanele care prezinta un risc crescut pentru complicatiile asociate. Nu se va administra însa vaccinul antigripal atunci când:
– persoana respectiva prezinta alergie la substantele active ale vaccinului, la unul dintre excipienti, la oua si proteine de pasare, la neomicina;
– boala este febrila sau este vorba de o infectie acuta.
Accepta sfatul bunicii de a bea ceai si supe: trebuie asigurat un plus de lichide sub forma de ceai, supe, compot sau apa.
Daca temperatura corporala depaseste 38ºC, atunci îti vei aplica împachetari cu apa sau alcool pentru a evita aparitia convulsiilor febrile.
Doar un mit
În niciun caz camera în care este tinut bolnavul nu va fi neaerisita: aerul nu trebuie sa fie prea uscat.
Bolnavul nu trebuie „înfofolit” sau îmbracat cu haine prea groase; se va evita astfel supraîncalzirea.

Fiecare dintre noi se confrunta cel putin de doua ori pe an cu astfel de probleme: o raceala usoara sau o gripa în cazurile nu cele mai fericite. Multe dintre noi lasam lucrurile sa treaca de la sine (ceea ce nu este asa de grav în cazul unei simple raceli) sau ne tratam dupa sfaturile bunicii. Când este bine si când nu sa urmam aceste sfaturi vom vedea în cele ce urmeaza.

Ce este raceala
Simpla raceala numita rinofaringita acuta (guturaiul; coriza; rinita acuta) este inflamatia mucoasei nazale si faringiene; procesul inflamator poate cuprinde si sinusurile paranazale si urechea medie. Stranutul este caracteristic unei simple raceli, fiind cauzat de iritatia mucoasei nazale. Se întâlneste cel mai des în lunile reci de iarna si afecteaza în general copiii si adultii de toate vârstele. Majoritatea dintre noi racim între douâ si patru ori pe an, iar timpul de vindecare este cam de o sâptâmâna. În cazul unei raceli, daca nu mai este vorba si de alte infectii, nu trebuie consultat un doctor.

Cum evitam raceala
Desi nu este o boala grava, nu este deloc placut sa ai dureri de cap, sa stranuti tot timpul sau sa-ti curga nasul. Iata cum poti evita toate aceste neplaceri:
Daca este posibil, evita aglomeratia.
Evita pe cât posibil contactul cu persoanele bolnave.
Nu-ti atinge nasul sau ochii dupa ce ai atins pe cineva care este bolnav.
Spala-te pe mâini tot timpul, mai ales dupa ce îti sufli nasul.
Camera sau biroul în care stai trebuie sa fie bine aerisite, temperatura de 18-20 ºC este cea mai potrivita, iar atmosfera este bine sa fie usor umeda.

Cum tratezi raceala
În cazul unei simple raceli îti sunt de ajuns sfaturile unui farmacist.
Te vei simti mai bine daca bei ceva cald: ceai cu miere si lamâie, supa sau alte lichide calde.
Este bine sa dormi cu o perna mai înalta sub cap.
Nu este indicat sa fumezi când esti bolnava: îti vei irtita si mai mult mucoasa nazala.
Nu este indicat sa folosesti o batista pentru a-ti sterge nasul: sunt mai potrivite batistele de unica folosinta care vor fi aruncate imediat dupa folosire pentru a evita raspândirea virusului.
Nu este nevoie sa stai în pat toata ziua, chiar daca te vei simti mai obosita decât de obicei.

Ce sunt vergeturile?

Vergeturile sunt dungi (striuri) pe suprafata pielii, de culoare alb-sidefie pâna la roz violacee. La atingere dau impresia unei rupturi, a unei pierderi de substanta. Daca întindem pielea respectiva observam ca în zonele afectatea apare subtire, ca o foita de ceapa, la vergeturile proaspete tesuturile de dedesubt apar vizibile prin piele dând culoarea roz violacee.
Apar cu preponderenta pe partea superioara a bratelor, pe piept, lânga axile, subaxilar- pe muschiul dorsal. Pot aparea si pe picioare, pe burta sau în alte zone.

Aparitia lor se poate preveni prin:
1. evitarea supraantrenamenului si stresului excesiv
2. evitarea unor îngrasari si slabiri bruste
3. folosirea unor creme cu rolul de a îmbunatati concentratia de colagen si elastina din piele, de a hidrata pielea, de a o hrani
4. o alimentatie corecta, cu toate vitaminele si mineralele necesare cresterii

Se pot trata vergeturile?

Având în vedere problemele de estetica ridicate de vergeturi, s-au cautat multe solutii pentru îndepartarea lor, odata aparute. Printre ele se numara:
1. Operatia estetica. Se elimina partile de piele afectate, si se “lipesc” partile ramase sanatoase. Metoda aceasta este eficienta pe suprafete mici si nu face nimic sa previn aparitia de noi vergeturi
2. Tratamentul cu laser. Are efect doar asupra vergeturilor rosii. Se distruge practic tesutul cu raza laser, acesta refacându-se într-o forma mai apropiata de normal. Problema este ca sunt necesare mai multe sedinte succesive pentru a avea rezultate notabile.
3. Ultrasunetele, se pare ca ajuta la refacerea într-o oarecare masura a fibrelor conjunctive din piele.
4. Razele ultraviolete. Expunerea la razele ultraviolete grabeste cicatrizarea- albirea, si în acelasi timp uniformizeaza culoarea pielii, facându-le mai putin vizibile.
5. Tratamet corporal în cabinetele de estetica. Acesta are rolul de a activa regenerarea celulara si a componentelor responsabile de elasticitatea pielii pentru prevenirea aparitiei si/sau reducerea vergeturilor deja formate. Trebuie urmat un tratament intens de trei-patru ori pe saptamâna. Microdermabraziunea cu cristale de aluminiu este o tehnica care le atenueaza si poate ca în anumite cazuri sa le faca sa dispara complet.
6. Diferite creme si lotiuni. Acestea îsi propun prin aplicare locala refacerea într-o oarecare masura a tesutului conjunctiv. Contin de obicei: alantoina (presupusa a mari formarea de colagen si elastina), acid glicolic (înlatura celulele moarte si transporta în profunzime alte substante active), vitamine (în special E), proteine naturale, colagen, elastina, substante hidratante, aloe vera, acizi alfa-hidroxy (eficienti în concentratii de 8-12%), retin A (grabeste albirea vergeturilor rosii, 1% concentratie). 

Care sunt remediile obisnuite pentru insomnie?
 
În clasificarea internationala a tulburarilor de somn sunt peste 80 de cauze ale insomniei, care au mult peste 80 de tratamente complet dependente de diagnostic sau de cauza insomniei. Un exemplu de cauza a insomniei este apneea obstructiva de somn, boala în care respiratia bolnavului se opreste în somn. Daca în cazul unui astfel de bolnav, se administreaza din neatentie un sedativ obisnuit pentru a trata insomnia asociata cu anxietatea, acesta poate ajunge chiar si la deces, pentru ca sedativele obisnuite sunt inhibitoare ale centrilor nervosi respiratori.
 
Atunci când adormim usor, dar ne trezim frecvent în timpul noptii si nu mai putem adormi, ce putem face?
 
Înainte de a raspunde la aceasta întrebare, trebuie sa avem în vedere istoricul complet al bolnavului, al somnului si al trezirilor din timpul noptii, deoarece cauzele întreruperii somnului sunt multiple. Pentru început, va recomandam sa tineti un jurnal “de somn” în care sa va notati orele de culcare, orele la care va treziti în timpul noptii, orele dormite pe noapte, câte ore si de câte ori dormiti în timpul zilei si cum va simtiti în timpul zilei. De cele mai multe ori, un astfel de jurnal, va permite sa va “autovindecati”, prin descoperirea unor cauze evidente ale întreruperii somnului (de exemplu una-doua ore de somn în timpul zilei, de doua ori pe zi). Daca insomia persista în ciuda recomandarilor (bazate pe datele obtinute cu ajutorul jurnalului), care includ o ora de culcare regulata, ora de trezire regulata, cel putin sapte-noua ore de somn pe noapte, evitarea noptilor “albe” si a dormitului în timpul zilei, atunci trebuie sa consultati un specialist, care prin analiza atenta a jurnalului si a examenul fizic complet, poate descoperi cauzele insomniei si recomandarea unui tratament adecvat. Daca exista îndoieli asupra diagnosticului, se recomanda un studiu al somnului pe timpul noptii, o polisomnografie urmata de un numar de teste ale latentei somnului, acesta fiind un mod de a determina cât de somnoroasa este o persoana. Polisomnografia pune diagnosticul si permite începerea tratamentului specific. În concluzie, nu exista un tratament omnifolositor (care sa trataze toate tipurile de insomnii).
 
Ce se recomanda în cazul pacientilor uvulectomizati (valul palatului extipat) care sforaie în timpul noptii si se trezesc la fiecare unu-cinci minute?
 
În acest caz se suspecteaza apneea de somn sau sindromul de rezistenta crescuta la flux al cailor respiratorii superioare. Se recomanda studiul somnului pe timpul noptii în care se urmareste:
        – daca bolnavului i se opreste sau nu respiratia, cât de sever este sforaitul si de câte ori trezeste bolnavul din somn în timpul noptii
        – cât de scazut este nivelul oxigenului în momentul în care bolnavului i se opreste respiratia si reactia inimii la nivelul scazut de oxigen
        – daca bolnavul se trezeste din cauza apneei sau a sforaitului.
În cazul în care se descopera întreruperea semnificativa a respiratiei în timpul somnului, este recomandata terapia cu presiune continua pozitiva în caile respiratorii (PCPR) pe durata somnului. Aceasta terapie trebuie initiata într-o clinica specilizata pentru a se asigura preîntâmpinarea si rezolvarea tuturor evenimentelor majore. Chirurgia ofera de asemenea o solutie viabila (uvulofaringoplastia care mareste lumenul faringian prin îndepartarea tesutului în exces) pentru apneea de somn sau pentru sindromul de rezistenta crescuta la flux a cailor respiratorii superioare, dar fara eficienta de 100%.
 
Poate fi folosit pe termen lung tratamentul cu difenhidramina hidroclorida?
 
În general nu este recomandata folosirea pe termen lung a unui medicament, deoarece pot aparea efecte adverse si pot masca manifestarile bolii care cauzeaza insomnia, împiedicând astfel un tratament corect. În cazul în care, medicamentul folosit pe termen lung, care de altfel a ameliorat insomnia fara a avea efecte adverse, este întrerupt brusc din proprie initiativa, persoana poate deveni psihologic si chiar fiziologic dependenta de el, ceea ce va agrava suferinta.
Cu toate acestea, în cazurile, în care insomnia este secundara anxietatii, depresiei sau unor factori de stres, tratamentul medicamentos cronic este recomandat. Cu toate acestea, difenhidramina nu este un medicament specific acestor cazuri.
În concluzie, exista alte medicamente care sunt preferabile pentru folosirea pe termen lung.
 
Ce li se recomanda pacientilor care adorm greu duminica seara?
 
Insomnia, prin definitie, este un termen general care include dificultatile la adormire, mentinerea continuitatii somnului sau parerea subiectiva a persoanei despre somnul de calitate nesatisfacatoare.
În cazul dificultatilor la adormire, jurnalul de somn, despre care am discutat mai sus, poate fi adesea foarte folositor, permitându-i persoanei în cauza sa se autocunoasca.
Weekendul este o perioada libera a fiecarei persoane. Este posibil ca duminica seara, psihologic, sa ne gândim cu groaza la saptamâna care urmeaza. În cazul pacientilor cu dificultati la adormire în special duminica seara, specialistii folosesc terapii psihodinamice care includ terapia de relaxare progresiva, terapia de control al stimulilor, modificari comportamentale, terapii cognitive, hipnoza si unele remedii simple, cum ar fi o cana cu lapte înainte de culcare.
 
Care sunt medicamentele uzuale în tratamentul insomniei?
 
În tratamentul insomniei sunt folosite numeroase medicamente, printre care zolpidem, benzodiazepine cu actiune de scurta durata sau de lunga durata si zaleplon. A fost demonstrat ca multe dintre aceste medicamente sunt relativ sigure folosite pe o perioada mai scurta de trei saptamâni în încercarea de a întrerupe ciclul psihofiziologic al pacientului cu insomnie conditionata (persoana dezvolta obsesia ca va avea insomnie din diferite motive).
Insomnia conditionata poate fi rezultatul multor cauze. Pentru a întelege mai bine, cel mai bun exemplu este cel al câinelui lui Pavlov caruia i se arata o friptura în momentul în care suna un clopotel. Daca acest lucru este repetat de sute, sau de mii de ori, câinele va saliva si i se va face foame doar daca va suna un clopotel. Prin comparatie, atunci când o persoana pierde pe cineva drag, va suferi de insomnie pentru o perioada scurta. Daca aceasta insomnie nu este tratata adecvat, aceasta va asocia mersul la culcare cu pierderea persoanei iubite, mult timp dupa ce acest lucru s-a întâmplat.
 
Insomniile postoperatorii pot fi tratate cu amitriptilina?
 
Insomnia care apare postoperatoriu poate avea cauze multiple, printre care se numara durerile, pozitiile preferate de dormit, stresul chirurgical si problemele de sanatate. O alta cauza relativ frecventa este sindromul picioarelor nelinistite care se poate agrava postoperatoriu. Sindromul picioarelor nelinistite determina miscari periodice ale membrelor inferioare în timpul somnului, numite mioclonii nocturne. Antidepresivele triciclice (amitriptilina) sunt foarte bune medicamente antialgice, dar care exacerbeaza sindromul picioarelor nelinistite.
Terapia acestui sindrom include suplimente de fier, levodopa, codeina, benzodiazepine si medicamente anticonvulsivante nou aparute. Mentionam ca aceste medicamente amelioreaza disconfortul cauzat de acest sindrom, chiar daca pacientii nu sufera de depresie, boala Parkinson sau epilepsie, boli în care aceste medicamente sunt de obicei administrate.
 
Cine diagnosticheaza insomnia?
 
“Somnologia” este un domeniu recent aparut. În momentul de fata, medicul orelist (otorinolaringolog) este cel care se ocupa de aceste tulburari, în special de cele legate de probleme respiratorii, cum ar fi apnea de somn sau sindromul de rezistenta crescuta la flux a cailor respiratorii superioare.

Lipsa menstruatiei sau amenoreea, se poate produce atât în cursul pubertatii, cât si mai târziu, de-a lungul vietii sexuale active.
Amenoreea primara se refera la lipsa menstruatiei dupa vârsta de 16 ani, în conditiile în care nu a existat înca niciun ciclu menstrual.
Amenoreea secundara reprezinta lipsa menstruatiei în conditiile în care ciclurile menstruale s-au instalat deja. Desigur, în cazul amenoreei secundare, primul lucru la care trebuie sa ne gândim este sarcina, desi exista multe alte motive pentru care pot exista întârzieri sau tulburari ale ciclului menstrual.
Simptomul acesta trebuie perceput nu ca o boala, ci ca o tulburare si rar reprezinta manifestarea vreunei afectiunii. Oricum, necunoscând cauza întârzierii ciclului, aceasta poate fi un motiv de preocupare si îngrijorare de multe ori nejustificata. Cu ajutorul unor investigatii minime si câteva întrebari din partea medicului examinator necesare pentru orientarea acestuia, se va putea depista cauza amenoreei si vor fi luate masurile adecvate.
 
Semne si simptome
 
Ceea ce indica faptul ca s-a instalat amenoreea este lipsa ciclului menstrual. Exista o diferenta în ceea ce priveste amenoreea secundara si primara.
Vorbim de amenoree primara atunci când pâna la vârsta de 16 ani nu a existat niciun ciclu menstrual. Atunci când nu exista cicluri menstruale timp de trei pâna la sase luni sau chiar mai mult, dupa ce au existat cicluri normale, vorbim de amenoree secundara.
În functie de cauza care sta la baza amenoreei, vor putea fi observate si alte semne asociate, cum ar fi: lactatia, cefalee, tulburari emotionale, caderea parului sau pilozitate faciala excesiva.
 
Cauze

Amenoreea primara
Se considera ca amenoreea primara afecteaza cel putin una din 1.000 de tinere fete. Cele mai frecvente cauze ale acesteia sunt urmatoarele:
Anomalii cromozomiale. Anomaliile structurale sau de numar ale cromozomilor implicati în dezvoltarea sexuala si în reproducere pot duce la o pierdere prematura a ovulelor si foliculilor implicati în ovulatie si menstruatie.
Tulburari ale secretiei hormonale ale hipotalamusului. În cazul amenoreei de origine hipotalamica ne confruntam cu o tulburare de secretie a hormonilor endocrini ai hipotalamusului, o glanda endocrina situata la baza creierului, în structura osoasa a osului sfenoid numita saua turceasca, ce are rol în reglarea întregului sistem endocrin, a unor functii importante ale organismului si cu posibile implicatii în reglarea ciclului menstrual. Efortul fizic intens, tulburari ale alimentatiei precum anorexia, stresul emotional si psihologic excesiv, toate acestea pot contribui la dereglarea functiilor normale ale hipotalamusului. Tumorile hipotalamice, într-o mai mica masura, pot tulbura ciclurile menstruale.
Afectiuni ale glandei pituitare. Glanda pituitara este o alta glanda situata la baza creierului, numita si hipofiza, ce poate afecta prin tulburarea functiei proprii ciclurile menstruale.
Lipsa sau incompleta dezvoltare a unor organe ale aparatului reproducator feminin. Anumite probleme pot aparea în perioada fetala si în dezvoltarea embriologica a organelor sexuale, situatii în care anumite parti sau organe întregi pot lipsi: de exemplu uterul, colul uterin sau vaginul. În oricare dintre aceste variante, datorita dezvoltarii incomplete, nu se vor putea produce ciclurile menstruale.
Anomalii structurale ale vaginului. Obstructiile vaginale pot împiedica existenta unor cicluri menstruale normale. Prezenta unor structuri membranare dezvoltate din peretele vaginal care obtureaza tractul vaginal, poate bloca fluxul sanguin endometrial din perioadele menstruale.

Stiai ca stilul de viata îti influenteaza în mod direct sanatatea inimii? Factori precum stresul, alimentatia bogata în colesterol si grasimi, lipsa activitatii fizice, consumul de alcool, tutun si cafea, înaintarea în vârsta influenteaza sistemul circulator. Descopera în ce masura poti modifica, trata si controla factorii care maresc riscurile bolilor cardiovasculare.
Caldura în exces face ca inima sa fie suprasolicitata, tot din acest motiv apar si emotiile negative respective, nerabdarea si ura.
 Cercetarile au identificat mai multi factori de risc pentru atacurile de inima si pentru bolile coronariene. Cu cât o persoana prezinta mai multi factori, cu atât sunt mai mari sansele de dezvoltare a bolilor cardiace. Cea mai buna modalitate de a preveni atacurile cardiace este reprezentata de reducerea factorilor de risc.

1. Factorii de risc ce pot fi controlati si tratati:
Hipertensiunea arteriala (HTA) îngreuneaza buna functionare a inimii, amplificând starea ei de slabire. Atât inima, cât si arterele sunt predispuse accidentelor vasculare. Presiunea ridicata a sângelui mareste riscul preinfarctului, al aterosclerozei, al accidentului vascular cerebral, provocând insuficienta cardiaca congestiva, ateroscleroza, insuficienta renala si afectiuni oculare. Când acesta presiune este asociata obezitatii, fumatului, diabetului, colesterolului marit, riscul atacurilor subite se mareste. Hipertensiunea arteriala are tendinta de a creste odata cu vârsta. Barbatii se expun unor riscuri mai mari decât femeile. Acestea dupa vârsta de 55 de ani prezinta tendinte similare barbatilor privind accelerarea presiunii sângelui. În schimb, dupa 75 de ani, femeile sunt mai predispuse acestor riscuri decât barbatii. HTA-ul nu se defineste de obicei prin simptome caracteristice, fiind un adevarat “ucigas tacut”. Preventiv însa, un singur test ce nu implica dureri poate detecta daca esti predispus sau nu unui asemenea risc. Daca esti suspectat de hipertensiune arteriala, trebuie sa acorzi mai multa atentie sanatatii tale. |inând o dieta corespunzatoare, pierzând în greutate (când este cazul), practicând regulat un sport, evitând sarea si urmând o medicatie riguroasa din partea medicului specialist, poti tine sub control presiunea sângelui (respectiv scaderea presiunii sângelui la valori normale), diminuând agravarea starii de sanatate.

Tutunul – fumatul este unul dintre cei mai importanti factori de risc privind bolile cardiovasculare. Cercetatorii au demonstrat ca fumatorii sunt predispusi atacurilor de inima de doua ori mai mult comparativ cu nefumatorii. Persoanele care au acest viciu pot muri subit, în mai putin de o ora, fata de persoanele ce se abtin de la fumat. Nicotina si monoxidul de carbon din tigara reduc cantitatea de oxigen din sânge prin îngrosarea peretilor vaselor sanguine si prin formarea cheagurilor de sânge. Fumatul, prin îngustarea vaselor de sânge care iriga musculatura picioarelor si a bratelor, este unul dintre cei mai mari factori de risc privind bolile circulatiei periferice. De fapt, acest aspect este întâlnit aproape exclusiv în cazul fumatorilor. Acestia daca se confrunta cu simptomele unei proaste circulatii periferice sunt predispusi dezvoltarii gangrenelor (cunoscute si sub numele de cangrene) si, indirect, amputarii picioarelor. Persoanele care fumeaza pipe prezinta riscuri mai mari în privinta bolilor arterelor coronare si a preinfarctelor decât cei ce fumeaza tigarete. Acest lucru este cauzat de inhalarea unei cantitati marite de fum. Tutunul poate disturba ritmul inimii mai ales în cazul persoanelor care acuza dureri în piept. Lucrul acesta poate produce o moarte cardiaca subita, moment în care inima înceteaza sa mai pompeze sângele. Moartea survine la câteva minute dupa ce au aparut aceste simptome. Daca nu fumezi, nici nu te gândi sa apuci aceasta cale vicioasa si daunatoare sanatatii. Daca fumezi, e timpul sa renunti cât mai urgent. Cere ajutorul doctorilor, îin cazul în care ai avut mai multe tentative nereusite de unul singur. Exista mai multe modalitati prin care te poti lasa de fumat: pastilele cu nicotina si o medicatie adecvata din partea medicului specialist.

Hipercolesterolemia (nivelul crescut al nivelului colesterolului sanguin) – riscul bolilor coronariene creste cu cât colesterolul atinge un nivel ridicat. Când sunt prezenti si alti factori de risc precum hipertensiunea arteriala si fumatul, gradul de expunere fata de bolile cardiovasculare este cu atât mai mare. Colesterolul se gaseste numai în grasimile animale. Anumite plante uleioase, des folosite în prepararea hranei, sunt bogate în grasimi saturate. Transgrasimile rezultate prin adaugarea hidrogenului uleiurilor vegetale sunt des folosite în restaurante si în fast-food-uri. Fructele si legumele nu contin colesterol, de aceea sunt recomandate în orice tip de dieta. Daca prezinti un nivel crescut al colesterolului sanguin trebuie sa urmezi o dieta sanatoasa, sa practici regulat miscare fizica, sa mentii o greutate corporala corespunzatoare. În cazul în care ai nevoie de medicamente pentru a reduce nivelul colesterolului, este bine sa recurgi la respectarea unei diete sanatoase atât pentru a-ti diminua cantitatea de colesterol, cât si pentru a-ti îmbunatati sanatatea cardiovasculara.

Inactivitatea fizica – un stil sedentar de viata este un factor de risc pentru bolile arterelor coronare. Când inactivitatea fizica este asociata cu o alimentatie nesanatoasa, pot rezulta diabetul si hipercolesterolemia. Toti acesti factori reuniti maresc riscurile bolilor cardiovasculare. Exercitiile regulate si moderate împiedica declansarea hipertensiunii arteriale si a altor afectiuni cardiace. Activitatea fizica controleaza nivelul colesterolului, diabetul, obezitatea si tensiunea arteriala. Pentru a avea repercusiuni pozitive, trebuie sa pratici sportul cel putin timp de 30-60 de minute pe zi. Activitatile moderate precum plimbarile, dânsul, gradinaritul, munca în gospodarie pot ajuta de asemenea la o buna functionare a inimii. Persoanele care sunt complet inactive pot începe cu 10 minute de miscare pe zi, urmarind cresterea minutelor de la o zi la alta. Înainte de a începe un program riguros de exercitii este bine sa afli si parerea doctorului. Acest lucru este recomandabil mai ales daca esti de vârsta medie sau si mai în vârsta, daca esti predispus bolilor cardiace, daca ai suferit un accident vascular cerebral sau daca ai avut un regim sedentar de viata pentru o perioada lunga de timp.

Predispozitia la tromboza
Datorita stilului de viata, a mostenirii genetice, a slujbei esti predispusa la tromboza. Afla cum te poti feri de aceasta afectine care poate fi fatala. 
Daca esti o persoana care petrece foarte mult timp în fata computerului, afla ca esti predispusa la tromboza, boala provocata de astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge. Acesta afectiune se întâlneste frecvent în cazul celor care obisnuiesc sa calatoreasca adesea cu avionul, în cazul celor privati ore întregi de orice tip de activitate fizica.
Expertii medicali avertizeaza ca nenumaratele ore pe care le petreci în fata computerului, acasa si la serviciu, îti pot provoca aceasta afectiune. Dr. Beverley Hunt, specialist în cadrul spitalelor Guys si St.Thomas din Londra, a precizat ca cele mai predispuse persoane la tromboza sunt cele care lucreaza foarte mult la birou si îsi petrec restul zilei uitându-se la televizor.
Tromboza survine în special în vasele de sânge de la nivelul picioarelor, ea producându-se atunci când circulatia sanguina este restrictionata, asa cum se întâmpla, de pilda, atunci când muschii femurali sunt presati de un scaun. Cel mai mare pericol este atunci când cheagul se desprinde, în momentul reluarii circulatiei, de locul în care s-a format. În astfel de cazuri, cheagul se poate deplasa în plamâni sau în inima, cauzând moartea.
Specialistul britanic le recomanda celor care au programe lungi de lucru la birou sa faca pauze dese, pentru a facilita o circulatie sanguina cât mai buna.

Sfatul Soc: În cazul în care ai probleme de circulatie sau ti-au aparut varice, adreseaza-te neaparat medicului pentru a-ti prescrie un tratament medicamentos pentru circulatie. Problemele de circulatie la nivelul picioarele se diminueaza daca practici sportul care îti solicita muschii membrelor inferioare: aerobic, dans, jogging, înot, patinaj.
Fumatul si pilula contraceptivea
Deoarece fumatul a devenit din ce în ce mai raspândit la femei, iar contraceptia prin administrarea de pilule câstiga tot mai mult teren, îti semnalam în cele ce urmeaza pericolul reprezentat de asocierea lor.
Nicotina, prin eliberarea catecolaminelor, determina spasme arteriale cu reducerea debitului sanguin. La nivel venos, aceasta reducere a debitului se traduce prin încetinirea vitezei de întoarcere a sângelui.
Concomitent, pilula determina, prin efectele sale metabolice, cresterea coagulabilitatii sângelui.
Mici leziuni vasculare produse prin hipoxia favorizata de monoxidul de carbon din fumul de tigara, depunerile de colesterol din peretii vaselor (favorizate de pilula) sau chiar prin pozitii vicioase (cum ar fi pozitia „picior-peste-picior”, frecvent adoptata de persoanele care se „relaxeaza” fumând) încheie lantul conditiilor generatoare ale coagularii intravasculare.
Situatia mentionata determina producerea accidentelor tromboembolice, reprezentate mai frecvent prin tromboflebite profunde (care vor conduce la insuficienta venoasa cronica) si, mai rar, dar mult mai grav, prin embolii si tromboze cerebrale (cu mortalitate importanta!). Tromboflebitele profunde determina obturarea venelor prin cheaguri de sânge si se manifesta prin umflarea dureroasa a gambei, care progreseaza spre coapsa si determinea scaderea fortei musculare, pâna la „a nu se mai tine pe picioare”!
Insuficienta venoasa cronica presupune repermeabilizarea partiala a venei dupa tromboflebita, cu edeme cronice (frecvent dureroase), modificari ale pielii (devine cartonoasa si colorata brun), mare fragilitate la mici traumatisme, cu sângerari exagerate si dezvoltarea de ulceratii.
Emboliile sunt cel mai frecvent pulmonare, si, atunci când nu determina moartea subita, se manifesta prin lipsa de aer, tuse, expectoratie sanguinolenta si dureri toracice (ca un junghi).
Tombozele cerebrale se pot manifesta prin dureri de cap, tulburari ale perceptiei senzoriale sau paralizii.
Acestea sunt motivele pentru care nu trebuie sa ascunzi faptul ca fumezi medicului ginecolog care îti recomanda pilula drept metoda contraceptivea, pentru a fi îndrumata spre o alta modalitate de a evita sarcina.

Generalitati
 Insolatia este o stare care poate pune viata în pericol si care apare daca organismul se supraîncalzeste si nu poate sa-si scada temperatura. Poate aparea când temperatura ambientala este foarte ridicata, se transpirea foarte mult si nu se beau suficiente lichide  pentru a putea înlocui pierderea acestora prin traspiratie. O persoana cu insolatie poate avea o temperatura de pâna la 105 °F(40.56 °C) sau mai mare si sa nu mai transpire.
 
 Simptome
 Înaintea aparitiei insolatiei, pacientul poate mai întâi avea simptome de epuizare (oboseala) din cauza caldurii; netratata corespunzator aceasta se poate transforma în insoltie. Simptomatologia acestei epuizari include oboseala, slabiciune, cefalee (dureri de cap), ameteli sau greata si tegumente palide, reci si umede. Nu sunt prezente modificari în starea de constienta a pacientului.
Simptomele insolatiei includ modificari în starea de constienta ca de exemplu confuzie, delir sau chiar pierderea starii de constienta si tegumente rosii, calde si uscate, chiar si în axila (subsuoara).
Insolatia este o urgenta medicala. Chiar si cu tratamentul efectuat de urgenta, ea poate pune viata în pericol sau se poate solda cu complicatii serioase, pe termen lung. Dupa ce se apeleaza 911 sau alte servicii medicale de urgenta, se pot efectua câteva masuri de prim ajutor.
 
 Tratament de urgenta
 Persoana trebuie mutata într-un spatiu racoros; sa nu fie sub actiunea directa a razelor solare.
Pacientul trebuie dezbracat si asezat în asa fel încât sa se expuna cât mai mult din corpul sau la aer (cât mai multa suprafata corporala sa intre în contact direct cu aerul).
Întregul corp al pacientului trebuie racorit cu apa rece, dar nu foarte rece, care poate fi pulverizata pe corp sau aplicata cu ajutorul unui burete, reusindu-se astfel scaderea temperaturii corporale. Trebuie urmarite semnele care prevestesc o evolutie rapida spre insolatie.
Se pot aplica pachete de gheata pe abdomen, pe gât si axile (subsuoara), locuri unde vase de sânge mari se gasesc la suprafata tegumetului. Se interzice introducerea pacientului într-o baie de gheata.
Temperatura rectala trebuie luata frecvent si trebuie sa se încerce reducerea sa la 102.3°F(39.1 °C) sau chiar mai putin cât mai curând posibil. Afectiunea e cu atât mai seriousa si e posibil sa apara si complicatii cu cât perioada de timp în care temperatura corporala este ridicata este mai lunga. Temperatura înregistrata din cavitatea bucala sau de la nivelul urechii nu este cea corecta în aceasta situatie de urgenta. Daca respiratia se opreste, trebuie începute manevrele de respiretie artificiala.
Se interzice administrarea de asipirina sau paracetamol (acetaminofen) pentru a reduce temperatura corporala ridicata din timpul insolatiei. Aceste medicamente pot cauza probleme din cauza raspunsului organismului la insolatie.
Daca pacientul este constient si capabil sa înghita, trebuie sa i se dea sa bea fluide (de la 1 litru la 1.9 litri) în primele doua ore pentru a-l hidrata. Totusi, majoritatea pacientilor cu insolatie au un status mental alterat si nu li se poate da sa bea lichide în conditii de siguranta.

Semnele evolutiei rapide spre insolatie sunt:

– Pierderea cunostintei pentru mai mult de un minut
– Convulsii
– Semne de respiretie dificila de la moderate spre severe
– Temperatura rectala peste 104 °F(40 °C) dupa expunerea la temperaturi ambientale mari
– Confuzie, neliniste extrema sau anxietate (sentiment de pericol iminent si nedeterminat, însotit de o stare de rau, de agitatie)
– Tahicardie (accelerarea ritmului batailor inimii)
– Tegumente foarte calde (fierbinti), uscate, rosii si netranspirate (tipul clasic de insolatie) sau cu transpiratie excesiva
– Varsaturi severe si diaree

Tratamentul oboselii cauzate de caldura

Trebuie întrerupta orice activitate si pacientul trebuie sa se odihneasca.
Pacientul trebuie sa iasa din actiunea directa a razelor de soare si sa se întinda (sa se culce) într-un mediu racoros, ca de exemplu la umbra sau într-o zona cu aer conditionat. Picioarele trebuie ridicate de la nivelul solului. Trebuie înlaturate hainele în exces.
Pacientul se poate racori aplicând-si comprese reci sau  folosind un ventilator.
Pentru a se racori rapid, pacientul îsi poate pune pungi cu gheata în axile (sub brate) si pe abdomen, unde vase mari de sânge se gasesc la suprafata tegumentului.
Trebuie sa se bea apa, sucuri pentru a înlocui fluidele si mineralele pierdute. Trebuie sa se bea 1.89 litri de lichide reci la fiecare 2 pâna la 4 ore. Se considera ca se consuma suficiente lichide daca urina este normala la culoare si în cantitate suficienta si pacientul urineaza la fiecare 2 pâna la 4 ore.
Este necesara o perioada de odihna de 24 de ore, timp în care trebuie continuata înlocuirea fluidelor pierdute cu ajutorul unei solutii de rehidratare. Trebuie evitate activitatile fizice extenuante. În mod normal rehidratarea completa cu lichide pe cale orala dureaza în jur de 36 de ore, dar majoritatea pacientilor încep sa se simta mai bine în câteva ore.

Parodontopatia marginala este o afectiune cronica a elementelor de sustinere a dintelui în alveola, data de distructia acestora de catre microorganisme.
Factorul determinant al bolii îl reprezinta germenii microbieni ai placii bacteriene. Factorii favorizanti îi constituie fumatul, cariile netratate, trauma ocluzala, afectiunile generale. Starea de sanatate a organismului poate influenta evolutia si progresia bolii parodontale; de aceea, este foarte importanta tratarea bolilor generale asociate afectiunilor parodontale.

Factori favorizanti:
Fumatul. Ai nevoie de înca un motiv pentru a te lasa de fumat? Fumatul este unul dintre cei mai importanti factori de risc asociati cu evolutia parodontopatiei. De asemenea, fumatul poate scadea sansele de succes ale unor tratamente.

Modificarile hormonale. Aceste schimbari pot creste sensibilitatea gingiilor si pot favoriza evolutia gingivitelor.

Afectiuni generale – diabetul. Bolile generale influenteaza în mod cert starea de îmbolnavire a structurilor de sustinere a dintilor pe mai multe cai:
– favorizeaza instalarea, initierea bolii parodontale;
– grabesc ritmul de evolutie a bolii parodontale;
– întârzie, îngreuneaza sau compromit eficienta tratamentului;
– favorizeaza aparitia recidivelor dupa tratament.

Stresul
Cercetarile au arata ca stresul îngreuneaza lupta organismului cu infectiile, deci si cu boala parodontala.

Medicamentele
Unele medicamente, cum ar fi antidepresivele si unele medicamente pentru inima, pot afecta sanatatea orala scazând fluxul salivar (saliva are un efect protector asupra dintilor si a gingiilor).

Predispozitia genetica
Unii oameni sunt predispusi la a dezvolta aceasta afectiune mai mult decât ceilalti.

Cum îmi dau seama daca am probleme gingivale severe?
Daca observi aparitia unuia din semnele de mai jos, este necesar sa-i faci o vizita medicului stomatolog:
– gingii care sângereaza în timpul periajului;
– gingii sensibile, de culoare rosie sau violacee (culoarea normala este roz);
– gingii îndepartate de dinte, spatii între gingie si dinte;
– persisetenta unei respiretii urât mirositoare;
– pierderea dintilor sau spatierea lor;
– o schimbare în modul în care se îmbina de obicei dintii când musti.

Dintii sunt facuti sa dureze o viata întreaga, durata lor de viata fiind determinata de modul în care sunt îngrijiti.
Multi oameni nu realizeaza ca parodontopatia este cauza majora a pierderii dintilor la adulti. Aceasta boala afecteaza gingiile, osul si alte structuri de sustinere a dintilor. Netratata, poate duce la pierderea dintilor.

Boala parodontala poate aparea la orice vârsta. Ea porneste de la o simpla inflamatie gingivala si ajunge pâna la forme severe care au ca rezultat distructii majore ale tesuturilor moale si osos care sustin dintele. În cel mai rau caz, dintele se pierde.

Se poate evita nedorita pierdere a dintilor datorata evolutiei acestei boli, întelegând cauzele care duc la aparitia ei si împiedicându-i evolutia.
Gura noastra este plina de bacterii. Aceste bacterii, alaturi de mucus si alte particule, formeaza în mod constant o placa lipicoasa, colorata, pe suprafata dintilor. Periajul si utilizarea atei dentare te ajuta sa scapi de aceasta placa bacteriana. Daca nu este îndepartata în timp util, aceasta se poate întari, formând tartrul dentar pe care periajul nu-l mai poate îndeparta. Doar un detartraj urmat de un periaj profesional, efectuat de medicul stomatolog, poate îndeparta acest tartru.
Cu cat tartrul si placa bacteriana sunt prezente mai mult timp pe suprafata dintilor, cu atât ele devin mai nocive. Bacteriile cauzeaza inflamatia gingivala (gingivita). În cadrul acestei afectiuni, gingiile devin rosii, sensibile si pot sângera cu usurinta. Gingivita este o forma usoara a bolii gingivale, ce poate fi, de obicei, reversibila prin periaj zilnic, utilizarea mijloacelor ajutatoare periajului (apa de gura, ata dentara, dus bucal) si prin controale regulate la stomatolog. Aceasta forma de afectiune gingivala nu include pierderi osoase sau ale elementelor ce sustin dintii în alveole. Netratata, gingivita evolueaza spre parodontita (adica spre inflamatia tesuturilor ce înconjoara dintele). Gingiile se desprind de dinti si formeaza “buzunare” infectate (pungi parodontale). În timp, aceste buzunare se adâncesc, astfel marindu-se spatiul de dezvoltare a bacteriilor. Pe masura ce bacteriile se dezvolta în jurul dintilor, ele se aduna si avanseaza si sub gingie. Aceste pungi parodontale adapostesc si mai multe bacterii, având ca rezultatat pierderi osoase si ale tesutului de sustinere. Daca pierderile osoase sunt prea mari, dintele va trebui extras.
Ce putem face pentru a preveni aparitia bolii gingivale:
– ne spalam pe dinti de cel putin doua ori pe zi, periajul de seara fiind cel mai important;
– folosirea zilnica a atei dentare;
– control regulat la stomatolog;
– alimentatie echilibrata;
– renuntarea la fumat.

Cum tratam boala parodontala?
Scopul principal al tratamentului este tinerea sub control a infectiei. Tipul tratamentului variaza în functie de gravitatea afectiunii gingivale. O igiena orala adecvata este absolut necesara în cazul oricarui tratament. De asemenea, schimbarea unor obiceiuri daunatoare, cum ar fi fumatul, pot aduce îmbunatatiri în tratament.
Oprirea evolutiei parodontopatiei se poate face prin colaborarea pacientului cu medicul stomatolog astfel:
1. Tratamentul efectuat de câtre pacient constâ în:
– corectarea igienei bucale;
– însusirea unei tehnici adecvate de periaj;
– folosirea metodelor ajutatoare de periaj (ata dentara, apa de gura,dus bucal);
– se recomanda clatirea cavitatii bucale de 2 ori pe zi cu o apa de gura ce contine clorhexidina timp de 2 saptamâni pe luna.
2. Tratamentul efectuat de medicul stomatolog:
– tratament antimicrobian si antiinflamator;
– un detartraj  supra- si sub-gingival de 2, 3 sau 4 ori pe an, în functie de caz (înlaturarea tartrului dentar cu un instrument de mâna sau cu un instrument cu ultrasunete; trebuie curatati toti dintii, indiferent daca se vad sau nu urme de tartru cu ochiul liber);
– periaj profesional;
– chiuretajul pungilor parodontale (îndepartarea tartrului si a tesutului de granulatie localizat la nivel gingival profund); – reducerea adâncimii pungilor parodontale si eliminarea bacteriilor existente sunt importante în prevenirea problemelor cauzate de evolutia bolii parodontale;
– operatii cu lambou si introducerea de os artificial (aditie osoasa).

Exista preparate medicamentoase care ajuta la imunoterapia afectiunilor cavitatii bucale, cu rezultate pozitive în stoparea evolutiei bolii parodontale (vaccin stafilococic, Imudon, Cantastim).
Fara consultatii regulate la medicul stomatolog, fara o igiena mentinuta corespunzator de catre pacient, acasa, si de catre medic prin detartraj si periaj profesional efectuat ori de câte ori este nevoie, parodontopatia nu poate fi stopata în evolutie.

 Celulele corpului nostru pot uneori, prin înmulţire exagerată, să dea naştere tumorilor. Fibromul uterin este o tumoare benignă a uterului, formată prin înmulţirea celulelor musculare şi conjunctive ce formează în mod normal peretele acestui organ.

Fibromul uterin se prezinta ca o formaţiune dură, regulată, bine delimitată, rotundă sau ovalară, unică sau multiplă, localizată de obicei la nivelul corpului uterin.

De obicei fibromul uterin apare în jurul vârstei de 35-40 de ani, când se consideră că aproximativ 15-20% dintre femei dezvoltă în diferite grade aceasta afecţiune.

Între factorii consideraţi a favoriza apariţia acestei boli sunt:

 Factori rasiali: din motive necunoscute, fibromul uterin este mai des întâlnit la femeile negre decât la albe;
 Factori familiali: se consideră că există anumiţi factori genetici implicaţi, fibroamele uterine fiind întâlnite uneori cu frecvenţă mai mare la femeile aparţinând aceleiaşi familii;
 Factori hormonali: fibromul uterin este o tumoare a cărei dezvoltare este influenţată hormonal (în special de către hormonii estrogeni). Astfel, nu există cazuri de fibrom uterin apărut înainte de pubertate, tumorile cresc în ritm accelerat în perioada de sarcină şi premenopauză, iar după menopauză creşterea fibroamelor încetează.
 Simptomatologia: fibroamele pot rămâne mult timp asimptomatice, iar aproximativ 12% din cazuri sunt descoperite întâmplător, cu ocazia unor controale de rutină.

Manifestările clinice cele mai frecvente sunt:

 Hemoragiile; ele reprezintă cel mai frecvent semn al acestei afecţiuni. De obicei, la debutul bolii sângerările se manifestă ca menstruaţii prelungite, abundente, cu cheaguri (menoragii). Ulterior, sângerările capătă caracter neregulat, femeia nemaiputând să precizeze datele calendaristice ale menstruaţiilor (menometroragii).
 Scurgeri vaginale anormale, în perioadele dintre sângerări (leucoree);
 Durerea. Poate avea caracter de apăsare pelvină în cazul fibroamelor mari, sau poate apărea în cazul fibroamelor care se torsionează sau se infectează;
 Semne urinare, care apar cam la jumătate dintre paciente: nevoia de a urina des şi puţin, datorită compresiei pe care fibromul o exercită asupra vezicii urinare. Alteori, printr-un mecanism similar poate apare constipaţia cronică (fibromul apasă asupra rectului).
 Mărirea de volum a abdomenului apare extrem de rar, în cazul fibroamelor care sunt mult timp asimptomatice şi cresc atingând dimensiuni gigantice (depăşesc nivelul ombilicului).
Complicaţii

Fibromul uterin se poate complica în sine (infectare, torsiune cu necrozare a anumitor porţiuni ale sale) sau poate interfera cu alte aparate şi sisteme. Astfel, prin compresie asupra vezicii urinare şi ureterelor poate favoriza apariţia de infecţii urinare, iar prin compresie asupra rectului constipatie cronică (după cum am menţionat şi mai sus). Prin sângerări dese şi abundenţe, va determina anemie. Totodată, este un factor favorizant pentru infecţiile trompelor uterine şi ale ovarelor.

De asemenea, existenţa sa interferă cu apariţia unei sarcini; în acest sens, fie fibromul poate fi responabil pentru avorturi repetate sau pentru apariţia unor sarcini ectopice, fie, în situaţia în care sarcina a apărut, exită risc de complicaţii (sarcina este catalogată “cu risc crescut” şi trebuie urmărită în evoluţie de către un medic specialist).

Tratament

Tratamentul este decis de medicul specialist, în funcţie de vârsta pacientei, dimensiunile fibromului, manifestările clinice, evoluţia şi complicaţiile acestuia. Este important de reţinut că nu toate fibroamele uterine trebuie tratate chirugical; astfel, tumorile de dimensiuni mici (uterul nu depăşeşte dimensiunile unei sarcini de 10 săptămâni) presupun doar supraveghere prin control medical periodic.

În anumite situaţii, se poate aplica un anumit tratament medicamentos specific, pentru a preveni apariţia hemoragiilor ori pentru a trata anemia secundară sau eventualele infecţii urinare apărute.

Tratamentul chirurgical este indicat dacă fibromul respectiv se complică (de exemplu prin hemoragii importante şi persistente, antrenând anemie secundară, au prin toriune, compresiuni de vecinătate, etc) sau este susceptibil să se complice (dimensiune mare, diferite forme anatomice particulare, etc). Intervenţiile chirurgicale variază la rândul lor, de la rezecţia endoscopică a fibroamelor din interiorul cavităţii uterine, la intervenţii tradiţionale, în cadrul cărora poate fi rezecată doar porţiunea uterină afectată sau alteori, în funcţie de situaţie, uterul în întregime.

Pentru că e mai uşor să previ decât să tratezi!
 
Cum arată cancerul de sân, cum îl poţi recunoaşte, ce modificări prezintă practic sânul afectat? Înainte de a descrie pe larg toate acestea, trebuie însă făcută o precizare : singur examenul clinic nu poate pune diagnosticul de cancer, acesta poate fi pus numai pe baza unui examen anatomopatologic, adică în urma studierii la microscop a ţesutului afectat de boală, pe care îl obţinem în urma unei intervenţii chirurgicale.. Dar examenul clinic poate ridica suspiciunea unei malignităţi şi orientează către efectuarea examenului bioptic. Aşadar, sub câte forme se poate prezenta cancerul mamar?

Ce este cancerul?
Cu toţii vorbim îngroziţi de această afecţiune care mobilizează armate de cercetători şi bugete de zeci de ori mai mari decât bugetul României şi care reprezintă a treia cauză de mortalitate în lume. Ce este însă cancerul? Cancerul pleacă de la modificări în nucleul unei celule – creierul celulei – sub influenţa unor factori din mediu care determină celula să-şi “uite” programul şi să refuze să moară. Aceste celule se divid continuu, luând locul celulelor normale, fără însă să le îndeplinească funcţia, formează aglomerări celulare – formaţiuni tumorale, din care se desprind mici porţiuni ce se fixează în alte organe – metastaze, mergând pe calea vaselor sangvine sau limfatice sau invadând din aproape în aproape ţesuturile din jur. Organismul nu poate lupta împotriva lor pentru că nu le recunoaşte că fiind maligne, ele păstrându-şi aparenţa de celule self, proprii. Decesul survine prin complicaţii mecanice – formaţiunile tumorale cresc anarhic, realizând compresia organelor invecinate, prin complicaţii metabolice – organul înlocuit de celulele tumorale nu-şi mai îndeplineşte rolul în economia organismului sau prin complicaţiile legate de tratament, care pentru a fi eficient, trebuie să fie foarte agresiv.

 Puţină ştiintă
Denumirea medicală a cancerului mamar este carcinom mamar. Punctul său de plecare este ţesutul glandular sau epiteliul canalelor galactofore. În ambele situaţii, ţesuturile epiteliale, de acoperire sau glandulare, sunt separate de ţesutul conjunctiv aflat sub el de o formaţiune acelulară numită membrana bazală. Această membrană bazală este prima barieră care limitează extensia cancerului apărut în ţesutul epitelial la ţesuturile din jur. Cancerul care nu a depăşit membrana bazală se numeşte carcinom în situ, este o formă incipientă, tratabilă, iar cancerul care a depăşit membrana bazală este un carcinom invaziv, mai avansat şi mai greu tratabil.

 Evoluţia cancerului
Timpul de dublare a celulelor canceroase este cuprins între 23 şi 309 zile. Presupunând că rata de dublare a celulelor este constantă, plecându-se de la o singură celulă neoplazică, sunt necesari opt ani pentru ca tumoarea să atingă un cm în diametru (la această dimensiune tumora poate fi simţită la palpare. Dacă nu este tratat, cancerul mamar ucide o femeie în aproximativ trei ani (în medie). Dacă o femeie a avut cancer la unul din sâni, riscul apariţiei cancerului şi la sânul contralateral creşte cu un procent în fiecare an, ajungând să-l afecteze în 5-8% din cazuri. Doar in 1% din cazuri cancerul mamar este bilateral chiar în momentul diagnosticării sale.

 Incidenţa cancerului mamar
Cancerul mamar deţine locul întâi printre neoplaziile maligne la femei, existând o uşoară scădere a incidenţei formelor avansate prin campaniile de prevenire şi depistare precoce. Incidenţa este mai mare la femei peste 40 de ani – peste 80%, şi doar 1,5% la femei sub 30 de ani, dar aceasta din urmă cifră este în creştere. Distribuţia geografică este în raport cu gradul de dezvoltare economică. Incidenţa este maximă în ţările dezvoltate şi considerabil mai mică în Asia, America de Sud si Africa. Femeile sunt predominant afectate, comparativ cu sexul masculin, existând un raport de 100 de cazuri la 1.
Cauze şi mecanisme de apariţie
Nu sunt precizate riguros, dar putem vorbi de factori de risc în prezenţa cărora boala apare mai frecvent. Aceştia sunt:
 factorul genetic, adică moştenirea cromozomială; acest lucru se traduce prin creşterea riscului de a face cancer de sân de 2-3 ori pentru femeile care au sau au avut rude de gradul I – mama, sora – cu această afecţiune sau alt cancer genital;
 dieta bogată în grăsimi, obezitatea, fumatul, consumul de alcool;
 nuliparitatea (situaţia în care se află femeile care nu au purtat o sarcină la termen şi nu au născut); dimpotrivă, o primă sarcină înainte de 20 de ani reduce riscul cancerului de sân, ca şi alăptatul la sân;
 pubertatea precoce şi menopauza tardivă;
 existenţa unui alt cancer de ovar, corp uterin sau colon;
 administrarea de hormoni estrogenici necontrabalansată de administrarea de progesteron;
 radiaţiile ionizante.

 Localizare
Dacă împărţim sânul în patru cadrane prin două perpendiculare la nivelul mamelonului, obţinem patru zone distincte ale sânului, pe care le numim după poziţia lor superoexternă, superointernă, inferoexternă, inferointernă. La ele se adaugă a cincea zonă, cea mamelonară sau centrală. Cel mai frecvent, cancerele mamare se localizează în cadranul superoextern (38,5%) şi central (29%).

 Carcinomul mamar în situ
Există mai multe forme, cu punct de plecare celulele canalelor galactofore, uneori depistate ca mase palpabile. O formă aparte este boala Paget a sânului. Se manifestă ca o leziune a mamelonului (doar a mamelonului!), cu mici ulceraţii acoperite de cruste, care îndepărtate se refac uşor, sângerează cu uşurinţă. Mamelonul se poate retracta şi înfunda. În profunzimea mamelonului se poate palpa aproape constant o formaţiune tumorală nodulară. Acest tip de cancer reprezintă 3-5% din cancerele mamare şi survine în general la femeile aflate la climacteriu (menopauza) – incidenţa maximă este în jurul vârstei de 54 de ani. Este o formă pe care o putem depista usor datorită particularităţilor clinice, atât timp cât femeile sunt instruite. Se face obligatoriu biopsierea leziunii, cu examen anatomopatologic pentru diagnosticarea cu certitudine.

 Carcinoame invazive
Ca şi caractere generale, cancerele apar sub forma unor mase de consistenţă fermă, relativ fixe faţă de ţesuturile din jur, cu margini imprecis definite, creând impresia că se prelungesc în restul sânului. Simptomatologia este reprezentată de durere, senzaţie de tensiune, creşterea temperaturii locale, prezenţa de scurgeri mamelonare, plisarea pielii situate deasupra tumorii. La examenul clinic, acestea se pot prezenta sub mai multe forme:
 Cancer nodular – este o măsa dură, de dimensiuni variabile, cu limitele imprecise. Poate să adere la piele, infiltrând-o, dându-i aspectul de “coajă de portocală” sau producând retracţia acesteia, modificând relieful sânului – se observă în oglindă, când se ridică deasupra capului braţul de partea sânului afectat.
 Schirul atrofic – este o formă particulară, întâlnit la femei mai în vârstă. Are loc retracţia fibroasă intensă a sânului, cu ştergerea iniţial a mamelonului, apoi a întregului sân. Este dur la palpare, cuprinde în timp şi părţile moi ale toracelui, dând aspect de “platoşă”. Tardiv în evolutie se poate ulcera.
 Cancer encefaloid – este o formă rară. Tumoarea apare sub forma unei mase voluminoase, moi. Are dezvoltare rapidă şi în evoluţie poate prezenta mici noduli cutanaţi care se ulcerează.
 Carcinom papilar – este situat imediat submamelonar, într-o structură chistică cu conţinut hemoragic. Este moale, friabil; arată ca o excrescenţă într-un canal galactofor.
 Carcinom coloid – este o formă bine delimitată, conţinând o masă gelatinoasă, dispusă în mici spaţii cu perete propriu.
 Carcinom acut inflamator – se mai numeşte mastită carcinomatoasă, este o formă rară, apare la femei tinere în sarcină sau lactaţie, bilateral. Sânii sunt tumefiaţi, roşii, fierbinţi, dureroşi. După infiltrarea pielii, aceasta are aspect de “coajă de portocală”. Are o evoluţie extrem de gravă şi rapidă.

 Concluzie
 formele clinice, macroscopice ale cancerului mamar sunt variate, putând fi uşor confundate cu alte leziuni sau chiar neglijate;
 cele mai frecvente forme sunt cele nodulare, dure, cu limite imprecise, ce pot infiltra pielea de deasupra lor, cu mărirea de volum a ganglionilor limfatici axilari;
 ca urmare a manifestărilor heterogene, diagnosticul de cancer mamar poate fi pus numai după o intervenţie chirurgicală cu examen anatomopatologic.

Astmul bronşic este o afecţiune relativ frecventă, iar numărul cazurilor este în continuă creştere. Impactul acestei boli asupra fiecărui pacient poate fi mare, prin costul ridicat al tratamentelor, prin limitarea activităţii fizice şi profesionale, prin nesiguranţa angajării unor proiecte solicitante.
Odată cu apariţia spasmului bronşic şi respectiv, cu scăderea cantităţii de aer care trece prin bronhiile îngustate, veţi prezenta unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

Dificultate respiratorie (pe care medicii o numesc ,,dispnee”);
  » În principal dificultate în a da aerul afară din plămîni ;
  » Respiraţia se face cu efort şi este obositoare;

Respiratie şuierătoare (denumită medical ,,wheezing”);
  » Este percepută şi de către cei din vecinătatea dvs, fără a fi necesare instrumente de ascultaţie.

Tusea
  » Se manifestă deseori în accese prelungite, obositoare, în special în timpul nopţii sau la primele ore ale dimineţii;
  » În cele mai multe cazuri este uscată, iritativă;
  » Apare ca un reflex (tendinţă) de a ,,elibera’’ căile respiratorii.
  » Există forme de astm care se manifestă numai prin tuse

Expectoraţia (nu este caracteristică astmului bronşic !)
  » Criza se poate termina cu eliminarea unei mici cantităţi de expectoraţie groasă, lipicioasă, dificil de eliminat;
  » Uneori, expectoraţia are culoarea galbenă ducînd la confuzii cu o infecţie respiratorie;
  » Administrarea antibioticelor nu are utilitate în astmul bronşic decît în cazurile cu infecţie bronşică asociată dovedită prin laborator.

Constricţia toracică (senzaţia de apăsare pe piept);
  » Împiedică respiraţia profundă;

Care sînt cei mai importanţi alergeni?

  » Praful de casă care conţine microorganisme cu potenţial alergizant (acarieni), invizibile cu ochiul liber (care se hrănesc cu particule descuamate de pe piele);
  » Din mediul casnic mucegaiurile, produsele de secreţie ale animalelor (pisica şi, într-o mai mică măsură câinele), ale păsărilor de casă, hrana peştilor de acvariu, gândacii de bucătărie pot fi la originea crizelor dvs.
  » Dacă crizele apar preponderent în anumite perioade ale anului (în lunile mai, iunie, iulie) şi mai ales în zilele călduroase, cu vânt, se însoţesc de strănut şi conjunctivită atunci probabil aveţi sensibilizare la polen.
  » Unele medicamente: aspirina, medicaţia folosită în reumatologie (diclofenac, indometacin, fenilbutazonă), medicaţie cardiologică (propranolol, metoprolol) etc. vă pot deteriora funcţia respiratorie;
  » Infecţiile respiratorii virale reprezintă adeseori factori importanţi în declanşarea obstrucţiei bronşice;
  » Când crizele de astm apar la locul de muncă sau imediat după încheierea lucrului, cu dispariţia lor în weekend-uri sau concedii, factorul declanşator este un alergen (sau iritant) profesional: făina de grîu, medicamente, substanţe chimice (coloranţi, vopsele, lacuri, formol, acetonă) etc.

O serie de factori non-alergici pot declanşa crizele (sau întreţin inflamaţia bronşică):
  » Poluanţii atmosferici, ceaţa, fumul;
  » Aerul rece;
  » Fumatul activ şi pasiv;
  » Efortul fizic, mai ales în aer rece, poate declanşa o criză în special după încetarea eforului;
  » Stresul;
  » Refluxul gastro-esofagian;
  » Factori endocrinieni care pot declanşa simptomele premenstrual sau postmenopauză;
  » Coloranţii şi aditivii alimentari (tartrazina din băuturi răcoritoare colorate, ex.Fanta).
Chiar dacă nu există restricţii alimentare speciale pentru pacienţii astmatici, recomandăm totuşi să evitaţi, din cauza posibilelor reacţii încrucişate, unele produse cu potenţial alergizant: căpşuni, fragi, zmeură, mure (crude sau preparate!), crustacee, arahide, băuturi răcoritoare colorate şi produsele conservate cu aditivi alimentari în exces (tartrazină – E102, metabisulfit de sodiu – E223, E224, arome, etc). Uneori chiar ouălele (albuşul) şi peştele pot cauza alergii.

1. Reduceţi în primul rând contactul cu praful de casă!
   » Renunţaţi la obiectele mai puţin utile (bibelouri, tablouri, scrumiere), carpete, draperii groase, covoare, mochete care acumulează praf;
   » Utilizaţi un covor din plastic, lavabil;
   » Folosiţi mobilă cât mai puţină şi cât mai simplă, fără tapiţerii (tapiţate eventual doar cu piele sau înlocuitori);
   » Aplicaţi măsurile de mai sus cel puţin pentru camera în care vă petreceţi cel mai mult timp;
   » Folosiţi saltele şi perne fără puf sau pene si feţe de pernă şi huse pentru saltele din materiale sintetice, impermeabile;
   » Există în comerţ huse şi perne speciale;
   » Spălaţi lenjeria de pat în apă fierbinte şi uscaţi-o la soare;
   » Evitaţi curăţenia prin scuturare, periere, măturare; folosiţi aspiratorul (ideal cel cu filtru de apă!) şi acoperiţi gura cu o mască de tifon umezit;

2. Ventilaţi corespunzător locuinţa, în special baia si bucătăria, pentru a împiedica formarea mucegaiului;

3. Dacă este necesar delegaţi un membru al familiei să folosească spray-ul contra gândacilor numai când nu sunteţi acasă şi apoi să aerisească foarte bine toate încăperile;

4. Dacă prezentaţi crize după expunerea la polen, încercaţi pe cât posibil, să staţi în casă în perioadele de polenizare (mai ales în lunile mai – iunie), cu ferestrele închise, în special în zilele senine, cu vânt;

5. Renunţaţi la animalele de casă, păsări, peşti, plante de apartament;

6. Dacă factorul declanşator este o substanţă de la locul de muncă (crizele dispar în week-end sau în concedii !) luaţi măsuri tehnologice care să reducă contactul cu această substanţă : ventilarea spaţiului, măşti cu filtru iar în extremis schimbarea locului de muncă (medicul specialist în Medicina Muncii vă poate fi de un real folos).

7. Există o serie de măsuri cu caracter general care pot îmbunătăţi condiţia dvs respiratorie:
   » Evitaţi fumatul activ si pasiv;
   » Evitaţi spray-urile de cameră şi deodorantele pe bază de aerosoli; sînt permise deodorantele cu bilă;
   » Practicarea unor sporturi nu este contraindicată; puteţi practica înotul, jogging-ul, dar evitaţi aerul rece şi uscat ori atmosfera poluată. Dacă trebuie să vă deplasaţi în aerul rece care vă poate declanşa o criză ori aveţi antecedente de crize declanşate de efort, aceasta se poate preveni prin administrarea de spray de criză (1-2 pufuri) înainte de efort;
   » Evitaţi medicamentele care vă pot declanşa crizele (Aspirina, Diclofenacul, Propranololul, etc) şi înlocuiţi-le ori de câte ori este posibil (Ex. Înlocuiţi aspirina cu paracetamol în cazul în care aţi răcit);
   » Trataţi energic infecţiile respiratorii virale şi afecţiunile ORL (rinite, sinuzite) care pot contribui la alterarea condiţiei bolii;
   » Vaccinaţi-vă antigripal anual iar dacă aveţi peste 60 ani puteţi beneficia de vaccinare antipneumococică (se repetă la 5 ani!);
   » Evitaţi pe cât posibil stresurile de orice fel; problemele emoţionale pot scade răspunsul la tratament sau chiar pot declanşa crizele;
   » Dacă vă puteţi alege oraşul de domiciliu preferaţi oraşele cu altitudine mai ridicată sau, chiar în cadrul aceluiaşi oraş, cartierele situate pe platouri, unde concentraţia de poluanţi este mai mică;
   » Concediile la munte pot fi benefice (la altitudine concentraţia de acarieni este minimă !);
   » Evitaţi deplasările la ţară cu cazări în case bătrâneşti sau nelocuite, care au mult mobilier vechi, covoare de lână, perne de puf, plapumi neaerisite, etc. Aceste case au o încărcătură de alergeni extraordinar de bogată care pot să vă producă crize severe, prelungite.