Uneori, apariţiile spectrale cu un poltergeist sunt atribuite telekineziei, deplasarea obiectelor prin puterea minţii. Majoritatea acestor cazuri implică adolescenţi, iar cercetătorii consideră că energia telekinetică ar putea fi legată de vârsta pubertăţii. Există însă şi exemple în care acest principiu nu se aplică.
O gospodină din Rusia, Nina Kulagina, a devenit celebră în anii 1960 pentru că avea puteri telekinetice. Kulagina a reuşit să deplaseze pe o masă mai multe obiecte de mici dimensiuni, între care o verighetă şi o sticlă. S-au luat măsuri de precauţie pentru a se confirma că Nina nu folosea, de pildă, fire sau magneţi ascunşi, iar oamenii de ştiinţă au confirmat că nici un fel de forţă nu putea explica mişcările respective.
Alte exemple de telekinezie includ îndoirea unor obiecte de metal şi prezicerea unor evenimente viitoare. În anii 1970, medium-ul israelian Uri Geller a uimit telespectatorii cu demonstraţii în care îndoia diverse obiecte de metal, cu puterea minţii. El susţinea de asemenea că este capabil să facă ceasurile spectatorilor să se oprească. Din păcate, Geller nu a repetat cu succes aceste acţiuni şi în condiţii de laborator, iar criticii l-au discreditat rapid.
Teoria că telekinezia funcţionează cu ajutorul câmpurilor energetice, magnetice sau electrice, a fost formulată de cercetători în 1934 şi se mai bucură de credit şi astăzi. Majoritatea experienţelor care implică telekinezie se produc, de obicei, accidental şi sunt confundate cu alte tipuri de fenomene.