Ceapa este originară din Asia. Egiptenii o divinizau. Francezii au adoptat-o la începutul Evului Mediu.
Indicaţii
Deşi toate fructele şi legumele sunt benefice omului, doar unele merită denumirea de „aliment miracol”; ceapa face parte dintre acestea.
Persoanele care se tem de bolile cardiace cunosc faptul că ceapa, fluidizând sângele, scade riscul apariţiei trombozei şi a infarctului miocardic. Această proprietate a fost confirmată de cardiologi englezi. Plecând de la această descoperire, unele laboratoare au preparat comprimate pe bază de extract de ceapă asociat cu magneziu.
Conţinutul bogat în fructosan face din ceapă un diuretic puternic. Experienţele au demonstrat că ea poate provoca eliminarea a trei litri de urină pe zi. O acţiune de o asemenea amploare, care este completată de dizolvarea şi eliminarea acidului uric, se dovedeşte eficientă în calmarea durerilor reumatice şi a crizelor de gută.
Este suficient să ne uităm în jurul nostru pentru a constata că persoanele care mănâncă ceapă suferă rareori de aceste două boli.
Efectele diuretice formidabile ale cepei se manifestă şi prin acţiunea asupra edemelor, scurgerilor apoase, ascitei, care se resorb în câteva zile. Iată un caz uimitor de vindecare, relatat de H. Leclerc:
„Adesea, mai ales în timpul razboiului, am avut ocazia să experimentez efectele diuretice ale cepei crude. Voi cita în primul rând cazul unul senegalez care, în urma unei angine difterice, prezenta pericardită, pleurezie cu edem al membrelor inferioare şi albuminurie; analiza sângelui dovedea o cloruremie puternică: l-am facut să mănânce în fiecare zi şase cepe crude pe care le ronţăia, de altfel, cu o plăcere evidentă; urmând acest regim, după opt zile, volumul urinei s-a triplat, scurgerile s-au resorbit, edemul a dispărut, iar eliminarea clorurilor s-a produs normal.
Totuşi, pentru a beneficia de efectele cepei, ficatul nu trebuie să fie atins de cancer – de o ciroza avansată. De asemenea, ceapa este contraindicată persoanelor care prezintă ascită.
Glucochinina pe care o conţine ceapa este răspunzătoare de acţiunea sa antidiabetică. Această substanţă stimulează pancreasul, obligându-l să-şi reia funcţia naturală: secreţia insulinei. Unii autori afirmă că acţiunea hipoglicemiantă a cepei se datorează, pe de altă parte, capacităţii sale de stimulare a diurezei.
Ceapa poate acţiona şi în cazurile de tensiune oculară. Doctorul Yves Cohen relatează cazul unui pacient care refuza să-şi pună picăturile clasice în aceste afecţiuni:
„L-am sfatuit să evite grăsimile, prăjiturile şi alcoolul şi să aibă o alimentaţie bogată în ceapă şi usturoi. Datorită acestui regim, tensiunea sa oculară s-a ameliorat.”
Chiar şi persoanele cu colesterolul mărit au tot interesul să includă ceapa în meniul zilnic, deoarece cercetătorii i-au descoperit şi o acţiune hipocolesterolemiantă.
Un studiu publicat de dr. Dorsch şi echipa sa (în Germania) dovedeşte efectul antiastmatic şi antiinflamator al cepei; într-adevar, aceşti cercetători au descoperit prezenţa tiosulfaţilor în ceapă, molecule cărora li se datorează, se pare, aceste calităţi.
Unii autori îi atribuie efecte remarcabile în afecţiunile prostatei (de verificat): se curăţă o ceapă mare, se toacă mărunt şi se amestecă într-o supă sau ciorbă care se consumă în fiecare seară. Cura durează trei luni.
Esenţele sulfurate de ceapă, comparabile cu cele de usturoi, ambele foarte volatile, constituie un bactericid eficient.
Antifungic şi vermifug, ceapa provoacă eliminarea viermilor intestinali (ascarizi, oxiuri).
Ce se mai poate adauga la „palmaresul” impresionant al acestei legume? Siliciul pe care îl conţine întăreşte oasele şi redă supleţea arterelor. Sulful regenerează sistemul nervos şi este util în bolile pielii. Iodul stimulează imunitatea naturală a organismului. Vitamina A reglează glandele endocrine, contribuie la întreţinerea pielii şi a muschilor, încetineşte îmbătrânirea ţesuturilor.
Ceapa este recomandată în afecţiunile bronho-pulmonare şi în rahitism; să nu uităm obezitatea, datorită marii sale puteri diuretice.
Ceapa întăreşte imunitatea naturală, ajută la menţinerea stării de sănătate a organismului. Laudele la adresa sa sunt inepuizabile.
Atenţie, totuşi, căci acest generos aliment devine cam zgârcit cu virtuţile sale, dacă îl fierbeţi; am constatat faptul că fierberea distruge un mare număr de elemente vitale; această legumă, mai mult decât altele, trebuie sa fie consumată în stare crudă. Evident, daca aveţi dificultăţi în a o consuma astfel, o puteţi supune unei fierberi moderate pentru a vă păzi de efectul ei iritant, ştiind însă că efectele sale salutare vor fi mai reduse.
Toata lumea va fi de acord că sucul de ceapă nu poate fi baut ca sucul de portocale sau ca sucul de mere, pentru că, la fel ca şi pulpa acestei legume, sucul poate irita mucoasele digestive sensibile. Cu toate acestea, ca şi în cazul sucului de lămâie, se poate face o cură progresiva benefică pentru organism: o jumătate de lingurita în prima zi, o linguriţă întreagă de suc în cea de-a doua zi etc. Puteţi bea zilnic, după părerea unor autori, până la o jumătate de pahar cu suc de ceapă. Nu este recomandabil să depăşiţi această doza. A face o cură naturală nu înseamnă a sfida natura, ci, dimpotrivă, a te armoniza cu ea. Odată obişnuiţi cu sucul de ceapă, puteti începe o cură adevarată.
Ca şi pulpa, sucul de ceapă are proprietăţi antiinflamatorii, antiparazitare, antibacteriene şi duce la scăderea nivelului colesterolului, factorul care joaca rolul cel mai important în bolile cardiovasculare.
Atunci când reţetele se transmit în timp, înseamnă că şi-au dovedit calităţile, iată, deci, diferite reţete de folosire a cepei, provenite din farmacopeea populară.
Oboseala generală: o ceapă mare (spălată) se fierbe într-o jumătate de litru de apă. Se fierbe la foc mic, timp de 15 minute. Se lasă să infuzeze înca 15 minute. Se bea dimineaţa, timp de trei saptamâni.
Gripa: se lasă la macerat patru cepe, timp de 24 de ore, într-un litru de apă călduţă. Se bea o ceaşca între mese şi încă una înainte de culcare. Acest preparat, băut câte un castron dimineaţa, pe stomacul gol, are proprietatea de a ameliorara diabetul.
Soluţia alcoolică de ceapă este recomandată pentru resorbţia edemelor de la nivelul membrelor inferioare: se toacă foarte fin 150 g de ceapă. Se adaugă o cantitate egală de alcool de 90°. Se lasă la macerat zece zile, agitând zilnic vasul. Se strecoară, storcând foarte bine. Se iau trei – patru linguriţe pe zi, eventual dizolvate în puţină apă. Se face o cură de o lună, care poate fi reluată de două sau de trei ori pe an.
Reumatism: o altă reţetă foarte simplă, cunoscută de oamenii de la ţară: se taie două cepe (necurăţate), se pun la fiert într-o jumătate de litru de apă. Se fierb zece minute. Se bea un pahar dimineaţa, pe stomacul gol, un altul la culcare, timp de trei săptămâni. Se reia cura de două sau de trei ori pe an.
Am văzut mai înainte că ceapa este mai putin activă dacă este fiartă. În schimb, cura sub formă de lichid se poate repeta mult mai uşor în fiecare zi. Datorită acestui consum echilibrat şi constant, rezultatele nu întârzie să apară.
Uz extern
Panariţiu, abcese, furuncule: se pune o ceapă tocată mărunt într-o farfurie şi se acoperă, pentru a împiedica uscarea. Se dă la cuptor 30 de minute, la foc mic, apoi se lasă să se răcească puţin. Se aplică pe locul inflamat. Se acoperă cu un bandaj şi se lasă să acţioneze timp de o oră. Operaţia se repetă de trei ori pe zi.
Negi: se scobeşte o ceapă mare şi se umple scobitură cu sare fină; se lasă la macerat toata noaptea. Dimineaţă şi seara se aplică pe negi sucul de ceapă care s-a format în scobitură. Se fixează cu un tifon. Se urmează tratamentul până la dispariţia negilor.
Tăieturi uşoare: se aplică o foiţă de ceapă şi se fixează cu un bandaj.
Dificultate de urinare (disurie): se taie rondele două sau trei cepe crude şi se aplică pe tălpi. Se încalţă cu grijă o pereche de şosete şi se ţin toată noaptea. Această metodă ciudată se pare că duce la urinări abundente dimineaţa. În tot cazul, metoda era mult folosită în antichitate.
Bronşita şi tuse: se taie felii două cepe. Se coc uşor, fără apa sau grăsime. Apoi se zdrobesc usor, se pun într-un tifon şi se aplică pe piept sau pe gât sub formă de cataplasmă, se menţin toată noaptea, fixându-se cu ajutorul unui bandaj lejer.
„
