Cea mai scurtă definiţie a telepatiei ar fi una etimologică: simţire la distanţă, transmitere de informaţii în spaţiu. Considerăm că nu este corectă limitarea numai la transmitere sau numai la recepţie, deoarece se “amputează” comunicarea. Dacă se realizează citirea gândurilor unei persoane apropiate, denumirea intrată în uz este diapsihie.
Un profesor de la Universitatea din Leningrad a realizat nu “simpla” telepatie, ci… “somnul hipnotic!”. Distanţa dintre el şi medium era de 1500 km. Şi ca să fie totul magnific, îi dirija celui hipnotizat chiar şi conţinutul visului!
N. Wienner, un cunoscut cibernetician, considera câ suportul material al telepatiei l-ar constitui undele cu frecvenţâ de 10 Hz/s, adicâ cele ce corespund ritmului alfa şi ar fi deci active în stare de relaxare maximâ.
Psihofiziologii se opun. Dupâ ei, telepatia este o funcţie a inconştientului şi se manifestă îndeosebi în marile trăiri emoţionale. Aduc în sprijin rezultatul unui experiment: în timp ce i se înregistrează electroencefalograma unui animal aflat în laborator, la mare distanţă i se sacrifică puiul. În clipa aceea, pe eeg apărea ca reacţie un impuls nervos.
Şi oamenii vorbesc deseori despre “simţirea momentului” când îi pierd pe cei dragi, aflaţi la mare depârtare. Psihologul T. Bougard de la Universitatea Minnesota vorbeşte de cazul gemenilor Keit şi Kenneth Main. Când primul a fost supus unei operaţii pe cord, cel de-al doilea aflat la depărtare, s-a repezit în hohote de plâns în braţele mamei, acuzând dureri de piept. Reacţia şi coincidenţa în timp avea să se repete când lui Keit i se scoteau firele de la operaţie, Kenneth ţipa de durere.
Fără a aduce argumente, unii cercetători susţin doar că telepatia se realizează prin intermediul unui câmp biogravitaţional.
Sunt şi oameni de ştiinţă adepţi ai psihotronilor, elemente considerate fără inerţie, care pot călători cu viteze inimaginabile (lumina ar fi o “leneşă”) şi ar aduce informaţii din viitor în prezent.
Transmiterea gândului
Posibilitatea transmiterii gândului la distanţă era cunoscută de mult, mai ales de către iniţiaţi şi de preoţii marilor religii. Orice om, în momentul în care se gândeşte intens la ceva, emite în spaţiul înconjurator unde mentale. La persoanele cu un mentalism slab, intensitatea acestor unde este mică şi ele se vor propaga la distanţe relativ mici. În schimb, undele emise de un om cu un mentalism puternic, cu o mare putere de concentrare pot face ocolul pământului. Ele se propagă instantaneu şi toate persoanele aflate pe aceeaşi “frecvenţă” vor fi influenţate într-o măsură mai mica sau mai mare. Unii oameni pot avea o putere deosebită asupra semenilor lor şi astfel se explică reuşita în viaţă a multor oameni. Trebuie să înţelegem că trăim într-un ocean de unde mentale care vin din toate direcţiile, tot aşa cum eterul este străbătut de undele radio a mii de posturi. Noi nu ne dăm seama de existenţa acestor unde mentale, dar suntem în permanenţă influenţaţi de ele fără voia noastră, fără să le conştientizăm. Cele cinci organe de simt nu ne ajută să luăm act de undele mentale care ne înconjoară, dar uneori “un al şaselea simţ” ne face să simţim instinctiv dacă o persoană ne doreşte binele sau răul! În general aceastâ facultate este mai dezvoltatâ la copii. Ei “ştiu” cine îi iubeşte şi cine nu! Pe măsură ce cresc, limbajul articulat ia locul acestei facultăţi.
Ca o oscilaţie electrică, care este caracterizată prin intensitate, frecvenţa şi timbru, şi undele mentale pot fi de o natură superioară sau de o natură inferioară. Depinde de noi cu ce fel de undă intrăm în legătură. Nutrim gţnduri nobile, de iubire, de altruism, vom intra în rezonanţă cu vibraţii de aceeaşi natureă care ne vor stimula. Şi invers, resultă necesitatea stăpânirii mentalului nostru, lucru despre care se poate vorbi referindu-ne la studiile ştinţifice Raja-yoga. În acest sens putem aborda spre exemplu un test care ne scuteşte de teoretizări.
În timp ce vă aflaţi într-o sală, să zicem de şedinţe, la teatru sau la cinema, în pauză alegeţi o persoană aflată într-unul din rândurile din faţa dvs. Fixaţi-vă atenţia asupra ei. Studiaţi-o un timp. Apoi concentraţi-vă şi transmiteţi “un ordin mental”, spre exemplu: “Acum vei simţi dorinţa fierbinte să scoţi o batista şi să-ţi tamponezi fruntea!” Repetaţi ordinul mental de câteva ori. Dacă mentalul dvs. este puternic, persoana în cauză va executa ordinul fără să-şi dea seama, fiind de fapt o dorinţa a ei. Din păcate, majoritatea oamenilor au mentalul slab şi nu se pot concentra, acest fapt se datoreşte condiţiilor stresante ale mediului modern. Dar ştim că puterea la care ajung practicienii acestei tehnici mentale de transmitere a gândului, este imensă şi am putea spune că nu are limite.
Stabilirea de legături la mari distanţe
Cercetările efectuate în mai multe ţări au stabilit că telepatia, respectiv transmiterea gândului este un fapt real! S-au facut experienţe de comunicare prin telepatie între cosmonautţii aflaţi în nave cosmice pe orbită şi persoane aflate la sol. S-au stabilit legături între o persoană aflată la bordul unui submarin în imersiune şi o persoană aflată pe ţărm. Experienţele efectuate cu o persoană aflată în aşa numita “cuşcă a lui Faraday” (o încapere cu pereţii metalici inclusiv tavanul şi podeaua şi conectată la pământ) – acestea au dovedit că pereţii metalici nu constituie un obstacol pentru undele telepatice. Aparatura de radiocomunicaţii de orice tip nu poate recapţiona sau emite dacă se află în cuşca lui Faraday. Fizica cunoaşte toată banda de frecvenţe de la infrasunete, la raze cosmice. Undele telepatice nu fac parte din aceasta bandă! Concluzia? Fenomenul este real, dar undele mentale nu sunt de natură electromagnetică ci de altă natură, necunoscută înca ştiinţei! Creierul poate fi asemuit cu o centrală electrica. Atunci când o persoană se gandeşte intens la ceva, creierul emite în spaţiul înconjurător unde mentale. Intensitatea acestor unde este direct proporţională cu puterea de concentrare mentală. Toate persoanele aflate în stare de veghe şi acordate pe aceeaşi frecvenţă cu emitatorul, vor recapţiona inconştient aceste gânduri şi vor crede că sunt gândurile lor. Cui nu i s-a întâmplat să se gândească la un anumit lucru şi în acelaşi moment o persoană din apropiere să se exprime chiar cu acel gând? De unde şi expresia: “Mi-ai luat vorba din gură!”
Toţi oamenii au capacitatea de a emite şi de a recepţiona unde mentale. Dar unii o au într-o măsură mai mică, iar alţii într-o măsură mai mare. Din păcate, la majoritatea oamenilor această capacitate este foarte slabă. Numai puţini, foarte puţini, au capacităţi excepţionale. În plus, posibilitatea realizării unei legături telepatice nu este mereu aceeaşi. Ea variază, având un caracter aleatoriu, depinzând de cauze multiple. Totuşi, după unii autori, şase persoane din zece îşi pot dezvolta aceste aptitudini prin exerciţii speciale. Transmisile telepatice nu depind de vârstă, sex sau de gradul de cultură.
Iată un test pentru verificarea puterii de concentrare:
Alegeţi ca partener de experienţă o rudă sau un prieten apropiat. Alegeţi ca moment de experienţă seara, dar înainte de masă. Retrageţi-vă într-o încăpere liniştită, de preferinţă singuri. Timp de 10-15 minute purtaţi o discuţie amicală pe o temă de interes comun, dar nu contradictorie. Acest lucru are ca scop să vă acordeze pe aceeaşi frecvenţă. Asezaţi două scaune spate în spate la 2-3 metri distanţă unul de altul. Luaţi loc. Corpul trebuie să fie drept, cu spatele rezemat de spătarul scaunului şi relaxat. Picioarele uşor depărtate se vor sprijini cu toată talpa pe podea. Cu mâna dreaptă apucaţi degetul mare de la mâna stângă. Încăperea trebuie să fie iluminată de o lumină slabă şi difuză. Relaxaţi-vă muşchii întregului corp şi păstraţi o linişte completă timp de 1-2 minute. Apoi efectuaţi câteva cicluri de respiraţie după cum urmează: expiraţi aerul din plămâni; inspiraţi apoi uşor aerul pe nări în timp de 4 secunde; urmăriţi în acest timp mişcarea diafragmei apoi dilatarea cutiei toracice şi în final ridicarea claviculelor. Reţineţi aerul în plămâni 4 secunde, apoi respiraţi lent tot în 4 secunde. Faceţi o pauză alte 4 secunde cu plămânii goliţi. Repetaţi ciclul de 5-6 ori. Respiraţia trebuie să se faca fără efort! Eliminaţi orice gânduri perturbatoare, stări de agitaţie, anxietate etc. Nu uitaţi: Obţinerea unei linişti mentale perfecte este faptul esenţial pentru reuşita experienţei. Persoana care joacă rol de emiţător va avea în apropierea sa 10 cartonaşe cu numere de la 1 la 10. Va lua un cartonaş în mână la întâmplare şi timp de 1-2 minute se va concentra cât mai perfect posibil asupra numărului respectiv, încercând să-l “vadă” cu ochii închişi şi eliminând orice alt gând perturbator. Tot această persoană va avea alături o foaie de hârtie şi un creion cu care va nota numărul reuşitelor şi al nereuşitelor. În loc de cartonaşe cu cifre, se pot folosi cartonaşe cu litere. Sarcina cea mai grea revine persoanei care joacă rol de receptor. Aceasta va încerca să nu se gândească la nimic, dar va constata că este imposibil să nu te gândeşti la ceva anume. În consecinţă va lăsa gândurile să “rătăcească” liber fără să se gândească la nimic special, şi dacă va simţi că îi vine în minte un număr, îl va comunica partenerului său. Rezultatele depind în mai mare măsură de receptor, decât de emiţător. Rezultatele vor fi mai bune dacă receptorul va fi adus în stare de uşoară hipnoză. După un număr de încercări cele două persoane pot schimba între ele rolurile, sau pot încerca cu alte persoane.