Semnele din timpul visului care declanşează conştientizarea

Categoria  Semnul  Descrierea semnului din vis  Procentul de apariţie
Eul  Forma  Visătorul are un corp diferit de cel obişnuit sau corpul este modificat  1,5%
 Rolul/Sarcina  Visătorul are un rol diferit de cel obişnuit în viaţa de zi cu zi  2,6%
 Acţiunea  Visătorul face ceva imposibil sau puţin probabil în stare de veghe  11,6%
 Percepţia  Vede, aude, simte total diferit decât în mod obişnuit  1,7%
 Gândirea  Poate modifica evenimentele doar gândindu-se la ele  5,3%
 Emoţii  Visătorul experimentează emoţii intense neobişnuite  10,8%
 Sexual  Senzaţii de trezire sexuală în diferite zone erogene  1,2%
 În afara corpului  Visătorul simte că este undeva în afara corpului său  0,2%
 Paralizie  Nu se poate mişca  1,0%
Personaje  Forma  Un personaj din vis este altfel decât în mod obişnuit, are o formă ciudată sau este straniu îmbrăcat  5,7%
 Acţiunea  Un personaj face ceva imposibil în viaţa de zi cu zi  13,7%
Obiecte  Forma  Un obiect din vis nu există în viaţa reală  9,1%
 Acţiunea  Obiectul din vis face se comportă într-un mod imposibil  4,6%
Locul visului  Forma  Locul unde are loc acţiunea din vis este ciudat sau imposibil de construit  7,8%
 Locul  Visul are loc într-un loc unde visătorul este foarte puţin probabil să fie în timpul zilei  5,4%
 Timpul  Visul are loc fie într-un trecut îndepărtat fie în viitor  2,6%

Pot fi utilizate de asemenea o serie de tehnologii moderne, majoritatea elaborate la Universitatea Stanford în cadrul laboratorului de cercetare psihologică, sub îndrumarea prof. Stephen LaBerge şi prof. Lynne Levitan. Principiile de funcţionare sunt simple: în timpul fazei REM a somnului, o pereche de ochelari puşi peste ochi detectează cu ajutorul unui senzor mişcările rapide oculare (REM) şi emite câteva flash-uri luminoase. Acestea apar în vis sub diverse forme: cascade luminoase, lumini pe cer, becuri care încep să licărească etc., visătorul devenind în timp capabil să recunoască aceste semnale şi să conştientizeze că se află într-un vis. Intensitatea şi frecvenţa flash-urilor luminoase poate fi modificată de utilizator în funcţie de evolutia antrenamentului personal.
Menţinerea conştientizării în timpul visului este foarte importantă. Chiar dacă la început visătorii se trezesc imediat după ce au devenit constienţi, în timp luciditatea se menţine şi problema care va apărea va fi cum să menţină cât mai mult această luciditate şi să nu se trezească. Linda Magallon, cercetătoare în cadrul colectivului de la Institutul Lucidităţii descrie o serie de activităţi care în timpul visului lucid duc la menţinerea visării (1987, p. 86): ascultarea atentă a unor voci, sunete, a propriei respireţii; începerea sau continuarea unei conversaţii; frecarea ochilor (din vis) sau deschiderea/închiderea lor repetată; atingerea propriilor mâini (din vis) sau a propriei feţe; zborul. O ethnică descoperită de Stephen LaBerge este învârtirea în timpul visului: în momentul în care visul începe să se sfârşească (ceea ce se poate observa prin reducerea intensităţii senzaţiilor vizuale), visătorul trebuie să înceapă să se învârtească în jurul propriei axe; în timp ce se învârteşte, trebuie să repete cât mai des ca odată ce se va opri, ceea ce va vedea în jur va fi un vis; când simte că starea s-a stabilizat se poate opri. LaBerge menţionează că el utilizează această metodă în 40 % dintre visurile sale lucide.
Visurile lucide au fost studiate prin diverse metode, similare cu cele utilizate pentru cercetarea somnului cu visuri obisnuit, dar şi prin inventarea unor artificii experimentale, fără de care manifestările psihofiziologice ale visului lucid ar rămâne necunoscute.
În 1981, W. Dement, S. LaBerge, L. Nagel şi J. Owens au realizat un experiment în care subiecţilor li se cerea ca să semnalizeze începutul visului lucid prin diverse metode observabile prin aparatele montate pe corp. În principal s-au utilizat ca semnal mişcări oculare de un anume tip (convenite anterior între visător şi experimentator, măsurabile cu un poligraf) şi contracţii fine ale pumnului (de asemenea măsurabile). Cei cinci subiecţi au fost înregistraţi fiecare 20 de nopţi, fiind selectate 35 de înregistrări relevante. Rezultatele au evidenţiat că în 90% din cazuri visul lucid a început în faza REM. În două cazuri el a început în prima parte din faza NREM (somn lent, fără visuri), cu ocazia unor episoade de trezire, iar într-un caz la trecerea între faza NREM şi faza REM.
Au mai fost realizate experimente care dovedesc posibilitatea controlului voluntar al respireţiei în timpul visului lucid (S. LaBerge. W. Dement, 1982). Subiecţilor li s-a cerut să încerce să-şi ţină respiraţia sau să respire mai repede (cu corpul fizic) în timpul visului lucid, datele obţinute evidenţiind această posibilitate. Au fost puse în evidenţă şi capacităţi de a semnaliza diverse acţiuni din visul lucid cu mişcări ale corpului fizic, adormit: de exemplu zborul, alergarea sau activitatea sexuală.

This entry was posted in fenomene paranormale, interpretare vise, semne, superstitii. Bookmark the permalink.

Comments are closed.