Lumea profeţilor (2)

Alături de o mulţime de previziuni care s-au dovedit a fi eronate, istoria a înregistrat şi previziuni corecte. De pildă, asasinarea lui Kennedy a fost prezisă cu 10 ani înainte de a avea loc; debarcarea din Normandia a fost, de asemenea anticipată; despre scufundarea Titanicului s-a scris o nuvelă înainte ca aceasta să se producă, iar lista ar putea continua mult şi bine cu scriitori vizionari, precum Jules Verne, ale cărui romane descriau acum un secol lumea de azi.
La toate acestea se adaugă o mulţime de previziuni care nu au fost consemnate niciodată. Cine nu a avut măcar un singur vis premonitoriu? Cui nu i s-a întâmplat ca, brusc, să se gândească la o anumită persoană, pentru ca ulterior să se întâlnească cu ea? Sau, un alt exemplu, multora le-au căzut insistent privirile pe telefon absolut fără nici un motiv, acesta urmând să sune peste câteva secunde.
Desigur, se cere clarificat unde este premoniţie şi unde este telepatie. Altfel spus, trebuie lămurit pentru fiecare caz în parte dacă s-a produs cu adevărat o breşă ce a permis accesul la informaţii din viitor sau numai s-au recepţionat gândurile transmise involuntar de către alţi indivizi.

Simbolurile în arta divinaţiei
Înteresant este faptul că atât viziunile cât mai ales visele premonitorii nu sunt recepţionate “în clar”, ci sunt “codate”; ele vin sub formă de simboluri. În aceste condiţii, subiectul trebuie să le descifreze el însuşi sau, dacă nu, să recurgă la serviciile unui iniţiat. Este cunoscută legenda biblică a faraonului care a visat şapte vaci şi şapte spice. El a înteles că este un mesaj cu un înţeles ascuns, dar nu a fost în stare să îl decodifice, aşa ca a apelat la Iosif, acesta lămurindu-l că Egiptul are în fata şapte ani de belşug, după care vor urma şapte ani de foamete.
Ieşind din legendă, vom întelege că multe dintre comunicările sosite din viitor sunt simbolice. Mesajul propriu-zis trebuie văzut dincolo de reprezentările sale, aceasta de altfel fiind specialitatea celor care practică artele divinatorii. De pildă, ghicitoarea în cafea caută şi descifrează simbolurile figurate de zaţ. Numai că divinaţia este diferită de clar-viziune sau premoniţie prin aceea că ghicitorul sau ghicitoarea are iniţiativa de a sonda viitorul şi o face în baza unor reguli bine definite, în vreme ce vizionarul este pasiv, informaţiile din viitor venind aparent singure la el. În plus, în divinaţie se recurge la diferite instrumente (bobi, cărţi, măruntaie de animale, etc.) cărora li se atribuie formal funcţia de oglindă ce reflectă evenimente viitoare, operatorul având sarcina de a le manipula în aşa fel încât să distorsioneze cât mai puţin informaţia socilitată şi aşteptată. În acest scop, este necesară o anumită stare de spirit, caracterizată prin bunăvoinţă şi detaşare. Cunoscătorii spun că o ghicitoare care acceptă să ghicească oriunde, oricum şi la orice oră s-ar putea să nu fie una bună. Ei le recomandă doar pe acelea care, înainte de a pune cafeaua la fiert sau de a întinde cărţile, au grijă să se reculeagă, ba chiar să zică o rugăciune sau să aprindă o lumânare.
Revenind la simboluri, instrumentele de ghicit – şi mai ales cărţile de tarot! – prin simbolistica lor, ar avea în mâinile unui operator bun calitatea de a atrage sau, mai degrabă, de a reflecta din viitor răspunsul dorit. Carl Gustav Jung justifică rata neaşteptat de mare a prezicerilor corecte prin teoria sincronicităţii. În conformitate cu aceasta, există legături semnificative şi non-cauzale între tot ceea ce există şi se întâmplă, legături care s-ar manifesta cu precădere prin forţa simbolurilor.

This entry was posted in fenomene paranormale, interpretare semne, semne, superstitii. Bookmark the permalink.

Comments are closed.