După un semi-esec comercial – “Try This” (2003), Pink ar fi putut foarte simplu să se întoarcă la reţeta care i-a adus celebritatea în 2001 – “M!ssundaztood”. Dar Pink e prea complexă să se mulţumească cu atât. Noul “I’m Not Dead” nu poate fi numit pur şi simplu o întoarcere la “Get The Party Started”, deşi conţine destul dance. Vrea să încerce orice, şi chiar asta face – între piese potrivite ringului de dans şi power pop, între folk-rock, balade şi hard rock – Pink cântă tot, şi spune tot ce-i vine în minte – îl insultă pe George Bush, le tăvăleşte pe fetele gen Paris Hilton, e melancolică sau îl dispreţuieşte pe libidinosul care-a încercat s-o agaţe într-un bar.
Nu există nici o garanţie că “I’m Not Dead” va fi un succes mai mare decât precendetul “Try This”, dar un lucru e sigur – puţini sunt artiştii pop atât de „coloraţi” şi plini de viaţă cum e Pink.