Celulele corpului nostru pot uneori, prin înmulţire exagerată, să dea naştere tumorilor. Fibromul uterin este o tumoare benignă a uterului, formată prin înmulţirea celulelor musculare şi conjunctive ce formează în mod normal peretele acestui organ.
Fibromul uterin se prezinta ca o formaţiune dură, regulată, bine delimitată, rotundă sau ovalară, unică sau multiplă, localizată de obicei la nivelul corpului uterin.
De obicei fibromul uterin apare în jurul vârstei de 35-40 de ani, când se consideră că aproximativ 15-20% dintre femei dezvoltă în diferite grade aceasta afecţiune.
Între factorii consideraţi a favoriza apariţia acestei boli sunt:
Factori rasiali: din motive necunoscute, fibromul uterin este mai des întâlnit la femeile negre decât la albe;
Factori familiali: se consideră că există anumiţi factori genetici implicaţi, fibroamele uterine fiind întâlnite uneori cu frecvenţă mai mare la femeile aparţinând aceleiaşi familii;
Factori hormonali: fibromul uterin este o tumoare a cărei dezvoltare este influenţată hormonal (în special de către hormonii estrogeni). Astfel, nu există cazuri de fibrom uterin apărut înainte de pubertate, tumorile cresc în ritm accelerat în perioada de sarcină şi premenopauză, iar după menopauză creşterea fibroamelor încetează.
Simptomatologia: fibroamele pot rămâne mult timp asimptomatice, iar aproximativ 12% din cazuri sunt descoperite întâmplător, cu ocazia unor controale de rutină.
Manifestările clinice cele mai frecvente sunt:
Hemoragiile; ele reprezintă cel mai frecvent semn al acestei afecţiuni. De obicei, la debutul bolii sângerările se manifestă ca menstruaţii prelungite, abundente, cu cheaguri (menoragii). Ulterior, sângerările capătă caracter neregulat, femeia nemaiputând să precizeze datele calendaristice ale menstruaţiilor (menometroragii).
Scurgeri vaginale anormale, în perioadele dintre sângerări (leucoree);
Durerea. Poate avea caracter de apăsare pelvină în cazul fibroamelor mari, sau poate apărea în cazul fibroamelor care se torsionează sau se infectează;
Semne urinare, care apar cam la jumătate dintre paciente: nevoia de a urina des şi puţin, datorită compresiei pe care fibromul o exercită asupra vezicii urinare. Alteori, printr-un mecanism similar poate apare constipaţia cronică (fibromul apasă asupra rectului).
Mărirea de volum a abdomenului apare extrem de rar, în cazul fibroamelor care sunt mult timp asimptomatice şi cresc atingând dimensiuni gigantice (depăşesc nivelul ombilicului).
Complicaţii
Fibromul uterin se poate complica în sine (infectare, torsiune cu necrozare a anumitor porţiuni ale sale) sau poate interfera cu alte aparate şi sisteme. Astfel, prin compresie asupra vezicii urinare şi ureterelor poate favoriza apariţia de infecţii urinare, iar prin compresie asupra rectului constipatie cronică (după cum am menţionat şi mai sus). Prin sângerări dese şi abundenţe, va determina anemie. Totodată, este un factor favorizant pentru infecţiile trompelor uterine şi ale ovarelor.
De asemenea, existenţa sa interferă cu apariţia unei sarcini; în acest sens, fie fibromul poate fi responabil pentru avorturi repetate sau pentru apariţia unor sarcini ectopice, fie, în situaţia în care sarcina a apărut, exită risc de complicaţii (sarcina este catalogată “cu risc crescut” şi trebuie urmărită în evoluţie de către un medic specialist).
Tratament
Tratamentul este decis de medicul specialist, în funcţie de vârsta pacientei, dimensiunile fibromului, manifestările clinice, evoluţia şi complicaţiile acestuia. Este important de reţinut că nu toate fibroamele uterine trebuie tratate chirugical; astfel, tumorile de dimensiuni mici (uterul nu depăşeşte dimensiunile unei sarcini de 10 săptămâni) presupun doar supraveghere prin control medical periodic.
În anumite situaţii, se poate aplica un anumit tratament medicamentos specific, pentru a preveni apariţia hemoragiilor ori pentru a trata anemia secundară sau eventualele infecţii urinare apărute.
Tratamentul chirurgical este indicat dacă fibromul respectiv se complică (de exemplu prin hemoragii importante şi persistente, antrenând anemie secundară, au prin toriune, compresiuni de vecinătate, etc) sau este susceptibil să se complice (dimensiune mare, diferite forme anatomice particulare, etc). Intervenţiile chirurgicale variază la rândul lor, de la rezecţia endoscopică a fibroamelor din interiorul cavităţii uterine, la intervenţii tradiţionale, în cadrul cărora poate fi rezecată doar porţiunea uterină afectată sau alteori, în funcţie de situaţie, uterul în întregime.